Imaginea corporala

(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Imaginea corporala este un termen care se refera la perceptia noastra asupra infatisarii noastre fizice sau senzatia noastra interna ca avem un corp, senzatie construita in creier.

Imaginea corporala a unei persoane se refera la modul in care persoana isi percepe infatisarea exterioara si in unele cazuri aceasta perceptie poate fi mult diferita de modul in care persoana este vazuta de ceilalti. Sentimentele negative fata de propriul corp pot duce la tulburari de genul depresiei sau tulburarilor de comportament alimentar.

In ultimul timp au existat numeroase discutii in mass media legat de felul in care fotomodelele pot influenta negativ tinerii, in sensul sentimentelor de insecuritate legat de propria  imagine corporala. A fost chiar sugerat ca fotomodelele de “marime zero” sa fie interzise in prezentarile de moda.

Multe celebritati au fost de asemenea atacate de presa pentru pierderea masiva in greutate.

Sursa: Wikipedia

Mortalitatea in tulburarile de comportament alimentar

(material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Tulburarile de comportament alimentar au cea mai crescuta rata a mortalitatii dintre toate bolile psihice.

Prognosticul in bulimie este variat. Boala se poate desfasura pe termen lung, avand o evolutie fluctuanta in decursul mai multor ani, sau poate fi episodica, precipitata de evenimentele si crizele de viata. Pe termen scurt exista o rata de succes a tratamentului de 50%, mai ales la pacientele care doresc sa se insanatoseasca. Severitatea sechelelor dupa eliminarea mancarii sunt un indicator important al prognosticului, datorita faptului ca apar frecvent dezechilibre electrolitice, esofagita si hiperamilazemia. De obicei moartea apare dupa un episod de mancat in exces sau ca urmare a suicidului.

Factorii de risc in bulimie sunt similari cu cei sin anorexie. Grupele cu cel mai mare risc sunt:

-          Varsta intre 10 si 30 de ani

-          Atletele

-          Istoricul de anorexie

-          Studentele

-          Evenimentele traumatice, cum sunt abuzul sexual

-          Familiile disfunctionale

-          Pozitia inalta socioeconomica

-          Perfectionistele

Desi in mod tipic pacientii cu bulimie si anorexie sunt femei, aceste tulburari apar in proportie de 2 pana la 8% si la barbati. Din pacate foarte putini barbati ajung sa apeleze la psihoterapie pentru anorexie sau bulimie, de teama sa nu fie etichetati ca homosexuali, pentru ca au ceea ce se considera a fi o boala a femeilor.

Diferentele intre anorexie si bulimie

 (material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Principalul criteriu care diferentiaza anorexia de bulimie este indicele masei corporale: anorexicul are un indice al masei corporale sub 17,5. In mod tipic anorexia este definita ca si refuz de mentinere a unei greutati normale, cu auto-infometare.

Un alt criteriu de diferentiere este amenoreea, adica pierderea ciclului menstrual,care este uzuala la anorexice. De obicei anorexicele nu au episoade de mancat in exces, dar daca aceasta se intampla ocazional si anorexica nu reuseste sa isi mentina greutatea corporala, dar este si amenoreica, de obicei boala este clasificata ca anorexie si nu bulimie.

In mod tipic bulimicele sunt mai rusinate de comportamentul lor si simt ca nu isi controleaza comportamentul, in timp ce anorexicele isi controleaza meticulos aportul alimentar, simptom care le calmeaza anxietatea deoarece pacienta are senzatia ca isi controleaza simptomul, desi in realitate simptomul este cel care o controleaza pe ea. Din acest motiv bulimicele admit mai degraba decat anorexicele ca au o problema. Anorexicele sunt in general inclinate sa spuna ca nu au nici o problema.

Atat anorexicele cat si bulimicele se definesc prin intermediul corpului lor si al perceptiei pe care o au asupra corpului. Toate realizarile si succesele lor sunt legate de corp si sunt adesea depresive daca nu reusesc sa aiba un corp perfect. Bulimicele simt ca sunt un esec daca nu pot fi slabe, in timp ce anorexicele nu reusesc sa vada ca sunt subnutrite si incearca mereu sa atinga un scop care nu poate fi atins. Aceste esecuri definesc stima de sine, atat pentru anorexice, cat si pentru bulimice.

Adesea depresia insoteste atat anorexia, cat si bulimia.

Diabetul si tulburarile de comportament alimentar 

 (material preluat de pe www.psihoterapia.eu)

Deoarece diabetul si tulburarile de comportament alimentar implica in egala masura managementul greutatii, controlul mancarii si atentia acordata corpului, exista persoane care folosesc diabetul pentru a justifica sau camufla o tulburare de comportament alimentar.

Combinatia dintre diabetul zaharat si tulburarile de comportament alimentar este si ea detsul de obisnuita. Se pare ca tulburarile de comportament alimentar apar mai frecvent la diabetici decat in populatia generala.

Diabetul nu duce la anorexie sau bulimie dar poate crea conditiile propice pentru aparitia anorexiei sau bulimiei. Si odata ce tulburarea de comportament alimentar a aparut ea este uneori dificil de diagnosticat in contextul diabetului.

Persoanele care isi administreaza insulina pentru diabet pot ajunge sa foloseasca insulina pentru a pierde in greutate, in cazul in care diabetul este concomitent cu o tulburare de comportament alimentar. Desi apare o pierdere in greutate, din punct de vedere biochimic aceasta metoda de slabire este foarte periculoasa.

Controlul este si el un factor cheie, atat in diabet cat si in tulburarile de comportament alimentar. Diabeticii pot simti vina, anxietatea sau faptul ca nu reusesc sa isi controleze boala. Anorexicele si bulimicele au aceleasi sentimente atunci cand greutatea lor corporala variaza.

Copiii care au diabet zaharat au de multe ori parinti supra-protectori si care doresc sa controleze totul. Parintii tinerelor cu anorexie si bulimie sunt de obicei la fel. In familiile in care parintii reactioneaza astfel poate apare o pierdere a granitelor intre membrii familiei si copiii pot ajunge sa se revolte prin anorexie sau bulimie, la nivel inconstient.

Diabetul in combinatie cu tulburarile de comportament alimentar este periculos si poate duce la complicatii catastrofice, inclusiv decesul. Dar in cele mai multe cazuri diabetul poate fi controlat, iar anorexia sau bulimia tratate.

Tratamentul diabetului este medical, iar al anorexiei si bulimiei psihiatric, medicamentos si prin psihoterapie, de obicei bulimia si anorexia fiind tratata printr-o combinatie de psihoterapie si medicatie. Se recomanda analize medicale periodice, si in cazul combinatiei anorexiei sau bulimiei cu diabetul zaharat tratamentul este in general coordonat de medicul specialist in boli de nutritie.